TIC / Internet

Internet

Ce este Internet-ul?

Internetul este o rețea globală, în care sunt interconectate severe, ISP (Furnizori de servicii de Internet) și utilizatori individuali.
Pentru a putea funcționa, comunica unele cu altele (la fel cum oamenii comunică între ei) este nevoie de anumite standarde prestabilite, sub forma unor protocoale comune tuturor celor care intră în această rețea: fie calculatoare personale, servere, isp-uri, routere etc., dar și produse software.

Istoria Internet-ului

Internetul a apărut ca o facilitate de comunicație în domeniul militar (1962), dar descoperindu-se vulnerabilitățile în securitatea comunicării armata a renunțat la ea, fiind, 10 ani mai târziu, pusă în uz civil.
Vinton Gray Cerf (n. 23 iunie 1943, New Haven, Connecticut, SUA) este un informatician american, adesea considerat părintele Internetului, deoarece, împreună cu Bob Kahn, a efectuat cercetări asupra protocoalelor de interconectare a rețelelor bazate pe pachete și a proiectat suita de protocoale TCP/IP.
De la primele idei de transmitere a datelor prin telefonie (1958, compania BELL), ideea a fost preluată de ARPA (1962, agenție din cadrul Ministerului Apărării al SUA).
În 1971, rețeaua, devenită ARPANET, conecta deja 23 de computere din mai multe centre universitare și guvernamentale din SUA.
Treptat, rețeau își pierde din aura mulitară și devine mai mult comercială. Subrețeaua TELENET era, în 1981, în întregime comercială.
În 1981 număra deja 213 computere, iar în 1982 primește, pentru prima dată, numele de Internet și se definește protocolul de comunicare TCP/IP.
În 1989 erau peste 100.000 computere conectate, iar în 1990 dispare ARPANET.
Odată descifrate tainele comunicării pe Internet, apare, încet, încet formula actuală a comunicație. După ce a început în 1989, în 1991 se lansează public World Wide Web (www) - în limba engleză web = pânză. A fost munca celor de la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) din Geneva, Elveția, coordonați de Tim Berners-Lee.
În 1994 CERN și M.I.T. au format Consortiul World Wide Web, care are drept obiectiv dezvoltarea webului, standardizarea protocoalelor și încurajarea legăturilor dintre site-uri.
Berners-Lee și echipa sa au realizat primele versiuni pentru patru componente cheie necesare serviciului web, și anume:
- protocolul de intercomunicație HTTP (Hypertext Transfer Protocol);
- limbajul de descriere a hipertextului HTML (Hypertext Markup Language), pentru a putea fi afișat de browser;
- serverul de web;
- browserul

Funcționarea Internetului

Prin Internet se trimit pachete de date de la un calculator pe care se află un site (web hosting) la calculatorul personal, prin dispozitivele de comunicare de rețea și afișate de browser pe calculatorul personal.
Pentru a putea comunica, toate acestea trebuie să respecte niște standarde: website-ul să folosească un limbaj html standard (+limbaje de programare standardizate), toate dispozitivele să transmită datele în modelul OSI sau TCP/IP, iar browser-ul să primească și să afișeze website-ul, utilizând standardele html și de programare. Datele circulă la fel ca un șir de mașini de marfă pe străzi. La o cerere de date (convoi de mașini), acestea vin respectând toate regulile de circulație și indicatoarele de orientare pentru a nu se rătăci, iar la destinație echipamentul are posibilitatea de a descărca marfa, pentru că este așezată pe paleți ce pot fi luate de mașinile specifice.
La baza funcționării web-ului stau 3 standarde (nu poți comunica dacă nu vorbești aceeași limbă), și anume:
- (HTTP) - Hypertext Transfer Protocol, stiva de protocoale OSI prin care serverul web și browserul clientului (utilizatorului) comunică între ele;
- (HTML) - Hypertext Markup Language, standard de definire și prezentare a paginilor web.
- (URI) - Uniform Resource Identifier, sistem universal de identificare a resurselor din web, folosit pentru a identifica și regăsi paginile web;
Următoarele standarde sunt definite mai târziu:
- Cascading Style Sheets (CSS)
- JavaScript
- Hypertext Transfer Protocol Secure - HTTPS.
- limbaje specifice de programare: php, asp etc.
World Wide Web Consortium (cunoscut și sub denumirea de W3C), care astăzi este condus de Berners-Lee, dezvoltă standardele HTML și CSS; alte standarde provin de la Internet Engineering Task Force (IETF), ECMA sau producători ca Sun Microsystems.

Serverele de rețea, prin protocolul DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol), identifică pe baza IP-ul calea de rutare (adică redirecționează mesajul spre computerul cu adresa respectivă), pe baza unei liste de rutare. Lucrul acesta este posibil pentru că prima parte a adresei IP conține numele rețelei și ultima numele host-ului. Pentru a fi mai ușor accesibil, adresele IP pot căpăta un nume, bazat pe protocolul DNS (Domain Name System) - ex. google.ro.
Exemplu: pe computerul meu, în browser, apelez google.com.
- Protocolul HTTP de pe browser preia informația și întețelege că dorim să deschidem un site aflat la adresa respectivă, trimițând un mesaj.
- DNS-ul transformă numele de domeniu într-o adresa IP de forma: 173.194.112.239.
- Apelarea trece prin protocolul TCP/IP și la nivelul fiecărui protocol mesajul primește câte un antet(header): de la data, la datagramă, apoi la nivel de biți frames. De la postul Ethernet al calculatorului pleacă un șir de biți (datagrama frames) cu toate informațiile necesare: adresa MAC destinatar, sursă, delimitatori, header IP, TCP sursă și destinație, biți de control etc.
- Router-ul nostru preia mesajul și îl trimite în rețeaua din propria locuință (dacă adresa se află în tabela de rutare - ex. dacă tastam 192.168.1.124). Dar, fiindcă adresa este una continentală, trimite mesajul mai departe la serverul ISP-ului (furnizorului de internet).
- Server-ul ISP, prin tabela de routare a lui, înțelege adresa și cererea și o transmite mai departe, spre alte servere la care este conectat, acestea redirecționând la rândul lor.
- În final, mesajul nostru ajunge la calculatorul cu IP-ul: 173.194.112.239 (în Mountain View (US)). Descoperă că acesta de fapt este un server ce furnizează servicii de găzduire a unui site.
- La acel server, mesajul trece prin nivelele de protocoale, este descifrat și serverul înțelege că dorim să preluăm și să deschidem site-ul pe care îl găzduiește.
- Trimite înapoi mesaje standardizate, acestea refac ruta descrisă anterior, până la propriul calculator.
- La propriul calculator trece din nou prin nivelele acestuia pentru a fi descifrat, ajunge la browser, care afișează site-ul.
Adresare net html php asp datagrama frames html

Protocolul ISO/OSI și TCP/IP

Protocolul reprezintă o serie de reguli prin care se face comunicare.
Pentru a simplifica trasmiterea datelor, sunt configurate mai multe niveluri (stive de protocoale), astfel încât ceea ce se primește la nivelul n să fie transmis mai departe de nivelul n;
Exemple stive de protocoale (Sisteme de referință):
- OSI (Open Systems Interconnection)
- TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol)

Nivelele:
- Nivelul fizic: se refera la mediul de transmisie a datelor (transporta o secventa de biti de la o masina la alta; se garanteaza receptia bitilor). termeni: modem, handshaking, hub, switch, transporder, ISDN (Integrated Services Digital Network), repertoar etc. Exemplu: ex.: cablu coaxial, radio, fibră optică, cablu bifilar torsadat, fire cupru
- Nivelul legatura de date:  ofera servicii nivelului retea, unitatea de date fiind cadrul (frame); Divizat in doua sub-niveluri: controlul accesului la mediu (MAC – Medium Access Control) si controlul logic al legaturii (LLC – Logical Link Control). Exemplu protocoale: Ethernet, Token ring, HDLC, Frame relay, ISDN, ATM, 802.11 Wi-Fi, FDDI, PPP
- Nivelul retea: preia pachetele de la sursa si le transfera catre destinatie; controlul traficului. Exemplu protocoale: IP, ICMP, IGMP, IPX, BGP, OSPF, RIP, IGRP, EIGRP, ARP, RARP, X.25 (Packet Switching)
- Nivelul transport: LISTEN – se blocheaza pina un proces incearca sa se conecteze, CONNECT – incearca sa stabileasca o conexiune, SEND – transmite date, RECEIVE – se blocheaza pina primeste date, DISCONNECT – elibereaza conexiunea. Exemplu protocoale: TCP, UDP, RTP, SCTP, SPX, ATP, IL
- Nivelul sesiune: se refera la probleme de stabilire de sesiuni (controlul dialogului, sincronizarea, autentificarea);
- Nivelul prezentare: se ocupa de prezentarea datelor, codificindu‐le intr‐un format standard (e.g., ASCII ⇔ Unicode);
- Nivelul aplicatie: gestioneaza servicii ale retelei: terminal virtual abstract, transfer de fisiere, posta electronica,  executia la distanta a aplicatiilor etc. Exemplu protocoale: HTTP, HTTPS, SMTP, POP3, SNMP, FTP, Telnet, SIP, SSH, NFS, RTSP, XMPP, Whois, ENRP
OSI TCPIP

Adresele IP

Adresele IP sunt identificatorul unic al unui calculator cuplat la o rețea.
Clasele IP (IPv4):
- clasa A: (noduri de nivel inalt, la nivel mondial), cu 126 coduri de router, 224 = 16777216 coduri de host;
- clasa B: (noduri continentale, nivelul unei tari de care sunt conectate noduri locale ale unor retele), cu 214=16384 coduri de router, 216 = 65536 coduri de host;
- clasa C: (noduri locale, nivel local(regional) ce trebuie sa fie recunoscute de un nod continental), 222=2097152 coduri de router, 28 = 256 coduri de host.
Clasele IP (IPv6): sunt înșiruiri hexadecimale, pe 128 biți și nu de 64 biți ca la IPv4.
Exemple adrese IP blocate pentru România.
10111111 11111111 11111111 11111111 = 191.255.255.255 (clasa B)
11011111 11111111 11111111 11111111 = 223.255.255.255 (clasa C)
IP clases Structura IP Structura IP v6
Surse: rotorwanker.wordpress.com, www.scrigroup.com, gadgetrends.ro, www.service-calculatoare.com, blogs.helsinki.fi, uk.hardware.info, concertaudiovisual.com.au, us.hardware.info, www.inetassociation.com,





Keyword
computere    tic    internet    functionare    modalitate conectare    sisteme de referinta    protocoale    tcp    ip    adrese ip - cristis.ro    www.cristis.ro    petru voda    poiana teiului    neamt    cristis.cris        
cristis.ro
All right reserved © Cristis   PHP Code, CSS Code, Design, Content: http://cristis.ro/. Conținutul prezentului site este exclusiv punctul de vedere al autorului, fără a implica nici o funcție, ocupație, instituție, companie, firmă.

Cristis



.