TIC / Dispozitive de stocare

Echipamente de stocare - hardware

1. Hard-disk-ul (HDD)
Hard-disk-ul este un dispozitiv de stocare, intrare şi ieşire (este dispozitiv de intrare prin funcţii ale sistemului de operare şi aplicaţii care trimit date către microprocesor, este şi dispozitiv de ieşire pentru că stochează date ce pot fi utilizate pe alte dispozitive).
Datele sunt înregistrate pe platane (discuri) metalice, cu suprafaţă magnetică.

hdd hard_disk platane hdd sata hdd

Caracteristici generale:
   »    Capacitatea de înregistrare. Se măsoară în multipli ai Byte-ului (Mb, Gb sau Tb). De exemplu, un HDD poate avea capacitatea de 500 Gb;
   »    Viteza de rotaţie, măsurată în numărul de rotaţii pe minut (RPM). De exemplu, un HDD poate avea 4200rpm, 5400rpm sau 7200rpm.
   »    Buffer-ul – o memorie rapidă integrată în cadrul HDD-ului, care acţionează ca o punte de legătură între platanele cu informaţie şi restul computerului, stocând informaţiile accesate cel mai des. Este recomandat un buffer cât mai mare. De exemplu, un HDD poate avea buffer de 8 Mb sau 16 Mb.
   »    Tipul de conectare – ATA/ATAPI (conexiune paralelă, AT Attachment Packet Interface) sau SATA (Serial ATA, mai rapidă decât precedenta).
2. Carduri de memorie
Compact Flash (CF)
     Primul tip de card de memorie apărut după o specificaţie SanDisk. Se menţine încă în topul preferinţelor fabricanţilor datorită capacităţilor mari şi lipsei problemelor de compatibilitate apărute cu alte tipuri de carduri. Este construit după standardul PCMCIA – ATA (adică, din punct de vedere al echipamentului gazdă, se comportă exact ca un hard disk) şi necesită doar un mic adaptor pasiv pentru a fi conectat la un dispozitiv compatibil PCMCIA. Există două variante de CF: CF Type 1 şi Type II. Cele două sunt complet compatibile electric, dar diferă fizic, ele având grosimi diferite: unul de 3,3 mm şi celălalt de 5 mm – cardurile Type I pot fi folosite atât în echipamentele Type I, cât şi în Type II. Din cauza dimensiunilor mari, acest tip de card este astăzi destul de rar întâlnit în dispozitivele cu pretenţii de ultra-portabilitate. Viteza de transfer nominală este notată de fabricant în multiplu de 150 kb. De exemplu, un card notat cu 600x va avea o viteză de transfer de 600*150 kb, 90 MB/s viteză, care necesită un cititor de card USB 3.0.
EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory)
     Un cip de memorie non-volatilă care poate fi programat şi şters electric de mai multe ori. Există o limită a numărului de reprogramări, dar poate fi citit de oricâte ori. Controlerele moderne au circuite speciale de egalizare a „uzurii” celulelor prin declararea zonelor libere la scriere mereu în alte locuri şi mutarea datelor care nu au mai fost şterse de mult în zone uzate.
Memorie Flash
     Tip de memorie EEPROM în care scrierea datelor se face la nivel de bloc de date. în general, dispozitivele cu scriere/citire byte cu byte sunt considerate EEPROM, iar cele ce permit scrierea/citirea în bloc, flash.
Memory Stick (MS)
     Primul card dezvoltat de Sony pentru produsele sale. Despre acesta se poate spune doar că producătorul, îl laudă ca fiind „aproximativ de dimensiunile unei lame de gumă de mestecat”. Mult mai mare fizic decât cardurile SM şi cu aceeaşi limitare la 128 MB, acest format a supravieţuit doar datorită insistenţei companiei Sony de a-l folosi în produsele proprii.
Memory Stick Duo
     Un card Sony într-un format revizuit, două treimi din lungimea unui MS original. Versiunea Memory Stick PRO Duo l-a înlocuit definitiv, acesta putând avea capacităţi mai mari (32 GB) şi viteză de transfer mai bună.
Memory Stick Micro
     Tip de card miniatural cunoscut şi sub numele de M2, cu dimensiunile de 15×12,5×1,2 mm. Până în 2009, a fost folosit destul de mult în telefoanele Sony Ericsson, fiind înlocuit de microSD. Poate avea capacitate de până la 16 GB (teoretic 32 GB). Se poate utiliza împreună cu un adaptor pasiv pentru a fi compatibil cu Memory Stick PRO sau cu adaptor activ pentru compatibilitate cu formatul SD. Viteza maximă de transfer este de 20 MB/s.
Memory Stick PRO-HG
     Variantă de card Memory Stick PRO la care s-a mai adăugat o interfaţă paralelă de 8 biţi şi s-a crescut frecvenţa de ceas a interfeţei de la 40 la 60 MHz. Cu aceste îmbunătăţiri, se pot atinge, teoretic, limitările interfeţei USB 2.0, adică 480 Mbps.
Memory Stick XC
     Format de card a cărui limitare de capacitate a fost împinsă până la 2 TB, pentru care se foloseşte sistemul de fişiere exFAT. Are o interfaţă paralelă de 8 biţi de date pentru o viteză de transfer egală cu cea a interfeţei USB 2.0, adică 60 MB/s.
Microdrive
     Card parţial compatibil CF Type II care nu foloseşte pentru stocare un EEPROM, ci un hard disk în miniatură. Se pierde astfel avantajul rezistenţei la şocuri, dar creşte capacitatea şi nu apare efectul de obosire a celulelor de memorie. în momentul de faţă, avantajul capacităţii a dispărut. Există CF-uri cu capacitate egală cu cea a unui microdrive, chiar la preţuri comparabile.
Nand Flash
     Dezvoltat de Toshiba în 1989, formatul are viteze de transfer şi densitate mai mari decât NOR şi poate fi rescris de până la 1.000.000 de ori. Dezavantajul ar fi interfaţa secvenţială ce are ca efect timpi de căutare mai mari, care fac tehnologia adecvată doar pentru dispozitive de stocare. Este folosit în cardurile MMC, SD, Memory Stick şi xD şi explică de ce aceste formate sunt mult mai încăpătoare chiar dacă au dimensiuni mai mici decât cele bazate pe NOR flash.
NOR Flash
     A fost primul tip de Flash dezvoltat , inventat de Intel în 1988. Are viteze de transfer şi densitate de date mai mici decât tipul Nand, dar permite adresarea aleatorie a oricărei locaţii. A fost folosit în cardurile Compact Flash şi SmartMedia. Poate fi rescris de 10.000-100.000 de ori.
Pen Drive / Flash Drive / Key Drive / Memorie USB
     Dispozitiv de stocare externă cu conectare pe USB, bazat pe memoria flash. S-a impus rapid ca unul dintre cele mai populare medii de transport datorită capacităţii relativ mari, posibilităţii de rescriere şi rezistenţei mari la medii dificile specifice dispozitivelor portabile.
Secure Digital (SD)
     Formatul care a înlocuit cardul MMC. Este puţin mai gros decât acesta şi permite criptarea datelor pentru a împiedica piratarea conţinutului. Este cel mai răspândit tip de card, o mare parte din dispozitivele portabile mai noi având un slot pentru carduri SD (este compatibil şi cu MMC).
Mini Secure Digital (Mini SD)
     Un format asemănător cu SD, dar împachetat într-o formă cu 60% mai mică. Nu s-a bucurat de foarte mare succes, doar câteva tipuri de telefoane l-au folosit. A fost înlocuit cu microSD.
SIM Card
     Tip de card de memorie dedicat identificării abonaţilor în telefonia mobilă GSM. Formatul standard este de dimensiunile unui card bancar, dar foarte puţine telefoane l-au utilizat aşa. De regulă, se foloseşte formatul mini-SIM, care se obţine prin decuparea formatului standard. Unele telefoane mobile şi tablete folosesc formatul micro-SIM care necesită încă o decupare, pentru care există cleşti speciali. Principala lui funcţie este de a permite conectarea controlată în reţeaua GSM, dar are şi funcţii secundare de memorare a agendei de contacte şi a mesajelor SMS.
SmartMedia (SM)
     Cel mai subţire tip de card, a fost foarte mult timp folosit în aparatele foto digitale. Este construit prin depunerea unui cip flash lipsit de controller pe un suport plastic, fiind dintre cele mai ieftine carduri ale vremii. Are însă unele probleme de compatibilitate între generaţiile diferite de controllere. Capacitatea redusă de stocare (maxim 128 MB) a dus la eliminarea lor treptată de pe piaţă. A fost disponibil în două versiuni, de 3,3V şi de 5V, diferenţa fizică fiind dată de poziţia colţului decupat.
Transflash
     Denumire iniţială a cardurilor de memorie microSD (se foloseşte şi denumirea T-flash). Este cel mai mic card de memorie (11x15x1 mm). A fost realizat de SanDisk şi preluat destul de repede de Motorola pentru a fi utilizat în telefoane mobile. Un adaptor îl poate transforma uşor în card SD.
XD
     A fost dezvoltat de Olympus şi FujiFilm ca urmaş al cardului SmartMedia. Este puţin mai gros decât acesta, dar are mai puţin de jumătate în lungime şi permite densităţi mai mari de date datorită tehnologiei mai noi utilizate. Nu se mai foloseşte, fiind şi el înlocuit de către SD. Se mai poate găsi ca mediu de stocare pentru camerele foto mai vechi, cele noi fiind toate cu SD.
Sursa: carduri de memorie

compact-flash eeprom Memory-Stick-Duo card micro memory-stick-pro-hg-duo XD_card microdrive nand_flash NOR flash pendrive Secure Digital card sd-mini SmartMedia transflash XD_card sim_card

3. Unitati optice
Unităţile optice sunt nişte dispozitive care folosesc medii de stocare optice pentru citirea şi scrierea datelor.
Datele sunt stocate şi citite optic (cu ajutorul unei raze laser).
Dispozitivele de stocare optice sunt CD-urile si DVD-urile. Ele se prezintă ca nişte discuri din plastic (cu diametrul de 12 cm) pe a căror suprafaţă datele sunt inscripţionate sub forma de adâncituri (gropite - "pits") microscopice de-a lungul unei piste care se desfăşoară în spirală. Mediile optice se împart în două categorii după modul de inscripţionare a datelor şi anume: medii produse prin matriţare (inscripţionare prin presarea unei matriţe) şi medii produse prin ardere (inscripţionare cu rază laser). Matriţarea este o metodă industrială ce necesită echipamente speciale şi ca urmare este folosită în cazul producerii unor cantităţi mari de discuri (de ex. pentru discurile originale cu jocuri, muzică, etc.). Arderea este o metodă accesibilă oricui şi este folosită în special pentru producerea de discuri în cantităţi limitate (în general pentru utilizare personală).
1. CD-urile ("Compact Disc"), cu o capacitate de 650 MB, 700 MB sau 800 MB.
2. DVD-urile ("Digital Versatile Disc"), CD-uri o densitate mai mare a adânciturilor si cu una sau mai straturi ("layer") sau feţe ("side"). DVD-urile clasice sunt monofaţă-monostrat ("single-sided, single-layer"), cu o capacitate de 4,7 Gb.
Unităţi de citire şi scriere a CD-urilor şi DVD-urilor:
Există atât unităţi de citire (Read Only Memory – ROM), cât şi unităţi care pot citi şi scrie (Read/Write – RW).
1. CD-ROM: citeşte de pe CD;
2. CD-WR: citeşte şi scrie pe CD;
3. DVD-ROM: citeşte de pe CD şi DVD;
4. Combo: citeşte de pe CD şi DVD şi scrie pe CD;
5. DVD-RW: citeşte şi scrie pe CD şi DVD.
Caracteristici generale:
Tipul unităţii de citire (CD-ROM, DVD-RW, etc.);
   »    Interfaţa pentru conectare (ATA/ATAPI, SATA);
   »    Memoria cache (ca buffer la HDD): memorie ce înregistrează o parte din istoricul căutării pe CD/DVD, redându-l apoi foarte rapid. Cu cât este mai mare, cu atât lucrul cu un CD/DVD este mai rapid. De exemplu: 2 Mb, 4Mb;
   »    Viteza de citire şi de scriere: 40X, 52X, etc. (1X = 150 kb/s);

cd_dvd dvd rata_transfer_cd_dvd






Keyword
stocare    memory    computere    hard-disc    memory card    carduri de memorie    unitati optice    cd    dvd    Compact Flash    EEPROM    Memorie Flash    Memory Stick    Memory Stick Duo    Memory Stick Micro    Microdrive    Nand Flash    NOR Flash    Secure Digital (SD)    SIM Card    SmartMedia    Transflash    XD - cristis.ro    www.cristis.ro    petru voda    poiana teiului    neamt    cristis.cris        
cristis.ro
All right reserved © Cristis   PHP Code, CSS Code, Design, Content: http://cristis.ro/. Conținutul prezentului site este exclusiv punctul de vedere al autorului, fără a implica nici o funcție, ocupație, instituție, companie, firmă.

Cristis



.