Programul „Casa Verde”, pentru CINE?

Am aflat astăzi, că în luna decembrie se lansează, cu surle și trâmbițe programul „Casa Verde”, adică poți să își pui panouri fotovoltaice ca să plătești mai puțin la curentul electric. (vorbesc strict de zona noastră de munte, în care, chiar lasă-mă cu pompe de căldură, eoliene când o da Domnul să plece sau la ce distanță de casă să le punem, că se pierde tot curentul până ajunge etc.).

Panourile fotovoltaice NU MERITĂ. Ele nu își vor acoperi investiția în timpul garantat de utilizare de către producători și, mai ales, în zona noastră. E deal, e munte, e puțin soare. Scuze, poate au sărit unii acum că nu trebuie soare: puteți-vă panouri și da-ți-mi și mie niște curent când nu e soare, când eficiența de 10-20% la noi și noaptea, când, clar, e 0%, după care vorbim (apropo, nu date teoretice, chiar realitatea văzută față în față).

Presiunea Europeană și… „Investiți în panouri solare!”, e ok și Guvernul, acest lucru face. Dar, din păcate, realitatea este ca și la alte proiecte:

  1. Vrei să ai panou solar, ok, depune o solicitare cu toate detaliile, sprijinit sau nu de un specialist, iar în limita bugetului și în ordinea unor priorități sau în ordinea depunerii, vom acorda finanțarea. NU, nu, nicidecum. Se pleacă, ca și la alte proiecte, că tu, ca cel ce vrei ceva, EȘTI CAM PROST. Sincer, la prima vedere, e o idee ok, dar până unde se merge cu aceste considerente e PREA MULT SĂ NE CONSIDERE PROȘTI;
  2. Ce am făcut eu? Am citit cerințele din ghid, am intrat pe piața liberă, iar sistemul, total, inclusiv montaj, de minimum solicitat (3Kwh) este cam 15.000 lei, ca să fiu pretențios cu toate alegerile și am fost cel mai bucuros că suma maximă ajunge la 20.000 lei.
  3. Mi-am făcut toate calculele și am mers mai departe: ce fac? Iar aici, surpriză… NU, NU, nu te aștepta să decizi TU. Este o listă de furnizori aprobați. M-am enervat inițial, dar după aceea am considerat că ăia care acceptă, știu că statul dă târziu banii (DE CE???), că la alte chestii se împrumută foarte repede, la dobânzi mici…
  4. Ok, am luat lista furnizorilor acceptați, la 90% nici un detaliu, niște nume de firme și nici o posiblitate de contact… dar, sunt serioși și vom rezolva cumva;
  5. OK, trecând peste faptul că am contactat câțiva furnizori care mi-au zis direct: Nu ne interesează „Casa Verde”, vreți sau nu să cumpărați, am început să-mi pun anumite semne de întrebare.
  6. Există o soluție. Sunt furnizori care acceptă. Din păcate prețul crește cu cel puțin 5000 de lei (din nou supărare, că aveam și eu anumite calcule și vise, dar am acceptat). Ziceți că Statul e vinovat, că vă dă târziu fondurile, că e ipocrit X, dar sunt garantate… sigur se vor da în perioada contractuală. N-am înțeles de ce, dar chiar nu se justifică această creștere.
  7. Mergem mai departe. Accept prețul, cofinanțarea (uneori mă gândesc de ce plătesc atât pentru nimic… dar e altă discuție), contactez un „furnizor”, care mă întreabă, cu un ton de superioritate (după de i-am spus despre ce program este vorba): ”na, e greu, trebe să discutăm mai amanunțit…”.
  8. CE SĂ DISCUT AMĂNUNȚIT: ai casa, ai toate detaliile și actele, ai oferta??? Ce să mai discut, vrei, ce vrei?
  9. Am aflat, apoi, din ignoranță, că nu noi vrem ceva și plătim cu sute de milioane, ci furnizorii de echipamente sunt cei care decid. Degeaba vrei tu un sistem, AI PILE? Atunci, Dumnezeu cu mila.
  10. Era absolut normal, normal, normal, ca eu să spun că doresc, apoi să urmeze celălalt drum: furnizor, plata necesară etc.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *