Religia a fost, este și va fi baza simțămintelor oricărui popor din această lume. Toți cei care au dorit, ieri și azi, să distrugă o națiune, oricare ar fi fost ea, au atentat la limbă, religie și apoi la tradiții și obiceiuri. Aceasta a fost rețeta de veacuri pentru acapararea de noi teritorii. 

Renunțarea la religie înseamnă renunțarea la Eu-l propriu și transformarea între-o entitate oricare din lumea această, adică fără ceea ce înseamnă „persoană”, ci doar într-un „individ”.

Religia înseamnă „libertatea”, o libertate a voinței – parte a sufletului uman și nicidecum supunere față de manipularea lumii acesteia. Religia însemnă credință în „Cineva” și nu în ”ceva”, precum și sentimente personale, poate cel mai de preț atribut al oricărui om religios. 

Poporul român a avut, are și va avea o religie care nu va permite nici unui alt neam să o globalizeze sau să o supună. Poporul român trăiește și va trăi veșnic pe aceste meleaguri având în frunte Crucea și Rugăciunea.