Religie / Sfintele Pasti

Sfintele Paşti - Învierea Domnului

Localizarea in timp si spatiu a evenimentelor

Pastile este cea mai mare sarbatoare a crestinilor. De Pasti crestinii reactualizeaza evenimentele patimilor, mortii si Invierii Domnului.
Etimologia cuvantului "pasti" are la baza cuvantul ebraic "pesach" (protectie sau trecere pe langa). Pesach a devenit o sarbatoare a poporului iudeu odata cu iesirea din Egipt, sub conducerea lui Moise (tot de acolo vine si traditia mielului pascal). De atunci, in iudaism, in fiecare an in a 15-a zi a primii luni din calendarul ebraic (Nisan) se celebreaza acest eveniment: iesirea din Egipt.
Evenimentele legate de Invierea Domnului Iisus au fost in preajma acestei mari sarbatori iudaice, iar crestinii, iudei la inceput, au preluat denumirea de Pasti.
Noi numaram anii de la Nasterea Domnului (excluzand acea eroare a lui Dionisie Exiguul). Deci, Domnul Iisus s-a nascut in anul 1. El si-a inceput activitatea la 30 de ani (adica in anul 30), caci atunci, la iudeii era "majoratul". Activitatea Domnului a durat 3 ani si 6 luni. De aici, rezulta ca evenimentele Sfintelor Pasti au avut lor in anul 33 (repet, excluzand eroarea facuta cu privire la anul Nasterii Domnului).
Lumea de atunci, cea mai mare parte din Europa, o parte si Asia si Africa era intre granitele marelui Imperiu Roman, condus de Imparatul de la Roma (in vremea despre care vorbim: Tiberius). Iudeea era o provincie a imperiului roman, unde era delegat direct un guvernator roman, in aceasta perioada, Pontiu Pilat (sau Pilat din cetatea Pontului). Capitala provinciei Iudeea era Ierusalim-ul.
Asadar, evenimentele pascale s-au desfasuruat in anul 33, in cetatea Ierusalim si imprejurimi.

imperiul roman tiberius palestina palestina si iudeea pilat din pont vechiul ierusalim ierusalim - schita ierusalim sec i ierusalim palatul lui irod ierusalim orasul de jos ierusalim locuinte

Învierea lui Lazăr

Nu cu mult timp inainte, Iisus a savarsit una dintre cele 3 invieri (invierea fiului vaduvei din Nain, invierea fiicei lui Iair si invierea lui Lazar), aproape de Ierusalim, in Betania. Acolo, a inviat pe Lazar, fratele Martei si Mariei, apropiati ai Domnului Iisus.
Toata lumea din Betania si Ierusalim cunostea aceasta minune. Chiar daca unii nu voiau sa primeasca invatatura ca Domnul Iisus este Fiul lui Dumnezeu, totusi minunea invierii lui Lazar, cu atatia martori, era una care le punea la incercare indoiala lor.

betania betania mormantul lazar invierea lui Lazar

Intrarea in Ierusalim

Domnul Iisus vorbise cu mult inainte ce vremurile ce vor urma. El trebuia sa urmeze profetiile Vechiului Testament si sa patimeasca pentru Rascumparea pacatului stramosesc.
Domnul Iisus a intrat in cetatea sfanta a Ierusalimului, calare pe un asin (magarus) (nu pe un cal alb, de exemplu, cum intrau personalitatile, imparatii). Oamenii, insa l-au primit ca pe un Imparat, cu ramuri de finic in maini, asternadu-si vesmintele pe cale, bucurandu-se si strigand cu totii "Osana, fiul (adica urmasul) lui David". Foarte multi copii participau la aceasta bucurie deplina.
Oamenii stiau ca Domnul Iisus este cel care-l inviase pe Lazar si vedeau in el pe Mesia (Dumnezeu), fapt care duce si la folosirea exclamatiei "Osana", destinata numai la adresa lui Dumnezeu. Aceste fapte, insa nu sunt primite bine de mai-marii preotilor iudaici, carturari si farisei.
Evenimentul Intrarii in Ierusalim, este prezentat de toti Evanghelistii. Acest eveniment, petrecut cu o saptamana inainte de Inviere, era sarbatorita aproape odata cu sarbatoarea romana pagana a florilor de primavara: Floralia, de aici si denumirea ei ulterioara de Florii.
In Bisericile noastre, de Florii, se aduc la biserica, se sfintesc si se dau credinciosilor, ramuri de salcie (stalpari, matisori).

intrarea in iersualim intrarea in ierusalim floriile floriile salcie salcie florii

Laudă! Mărire! Slavă!

Luni,Marti si Miercuri Saptamana Patimilor

Dupa Intrarea trimmfala in Ierusalim, Domnul Iisus nu a stat in Cetatea Sfanta, ci s-a intors, in fiecare seara, pana Joi, in Betania, unde statea probabil in casa Martei, Mariei si a lui Lazar.
In fiecare seara, incepand de Luni (Duminica seara, cand incepe ziua liturgica), sunt comemorate anumite evenimente legate de Saptamana Patimilor, intr-o slujba ce se numeste Denie (Utrenia savarsita seara).
Luni, in saptamana Patimilor este amintit evenimentul cand Domnul Iisus, pe cand se intorcea din Ierusalim spre Betania, pe cale a gasit un smochin. Fiindu-I foame, a dorit sa guste din fructele copacelului, dar acesta nu avea nici o smochina. Asa ca Domnul Iisus l-a certat si smochinul s-a uscat imediat.
Din intamplarea cu smochinul neroditor invatam ca si noi oamenii, ca si smochinul, trebuie sa avem roade, adica fapte bune, in caz contrar fiind cetati de Dumnezeu.
Tot in ziua de luni, slujbele Bisericii ne vorbesc si despre Iosif "cel Frumos", adica Patriarhul Iosif cel vandut de fratii sai, la fel cum Domnul Iisus a fost vandut de Iuda.
Evanghelia citita ne aminteste si despre pilda cu cei doi fii, pe care tatal i-a trimis sa lucreze la via sa. Primul a zis ca se duce si nu s-a dus, iar al doilea a spus ca nu se duce, iar apoi, caindu-se s-a dus. Important este asadar, pentru noi oamenii sa facem anumite lucruri, nu sa fie doar vorbele de noi, iar faptele sa lipseasca.
O alta pilda din Evanghelie vorbeste despre lucratorii cei rai de la vie. Stapanul a trimis slugile la vie, iar lucratorii le-au ucis. A trimis si a doua oara alte slugi, dar si acestea au avut aceeasi soarta. A trimis apoi Stapanul pe insusi Fiul Sau, crezand ca se vor rusina de Acesta. Dar, lucratorii, vazad pe "mostenitorul", L-au ucis si pe Fiu. Stapanul a luat atunci via lucratorilor celor rai, pe care "i-a pierdut" si a dat-o altora.
Imparatia lui Dumnezeu este ca via, destinata, in Vechiul Testament, iudeilor, dar acestia au ajuns sa ucida pe prooroci si chiar pe Fiul - Iisus. De aceea, Dumnezeu va da Imparatia intregii lumi, ca oricine merita sa poata dobandi bucuriile Raiului.

smochin iosif vie

Marti, Denia ne aduce aminte de doua pilde spuse de Domnul cu putin timp inainte de Patima Sa.
Pilda celor 10 fecioare, care asteptau Mirele sa vina pentru a intra la nunta. Cinci fecioare erau intelepte si asteptau Mirele cu candele aprinse, iar cinci neintelepte, carora li s-a terminat untdelemnul din candele. Deoarece cele intelepte nu le-au dat untdelemn, pentru ca nu cumva sa ramana toate fara, pe cand erau plecate sa cumpere, a venit Mirele. Fecioarele intelepte au intrat cu Mirele la nunta, iar cand au venit cele neintelepte usa era deja inchisa. Degeaba au batut la usa, ca li s-a raspuns: "Nu va cunosc pe voi!".
Mirele este Dumnezeu, fecioarele oamenii, iar nunta sfarsitul vietii sau al lumii. Trebuie tot timpul sa fim pregatiti (ca fecioarele intelepte), avand sufletele (candelele) luminoase prin faptele bune (untdelemn), pentru ca nu stim ziua cand ne va veni sfarsitul (Mirele la nunta). Daca atunci nu vom fi pregatiti vor ramane afara din Imparatia lui Dumnezeu (camara de nunta).
Pilda talantilor ne vorbeste despre Stapanul care a dat celor 3 slugi, cate 5,3 si, respectiv 1 talant, inainte de a pleca. La intoarcere cel ce avea 5 talantii a mai castigat cu ei alti 5, cel cu 3 a castigat alti 3, iar cel cu 1 talant, l-a ingropat si l-a inapoiat Stapanului. Stapanul a laudat pe primele 2 slugi, iar pe cea de-a treia, care a ascuns talantul a certat-o si i-a luat si talantul si la dat celeia ce avea mai multi.
Talantul este talentul nostru, darul sau darurile cu care am fost inzestrati. Dumnezeu (Stapanul) ne-a dat fiecatuia dintre noi (slugile) cel putin un dar deosebit. Obligatia noastra este sa inmultim, sa punem in valoare talentul, darul primit si sa nu il ascundem. Daca il vom ascunde, la sfarsitul vietii sau al lumii (intoarcerea Stapanului) vom fi certati.

pilda celor 10 fecioare pilda celor 10 fecioare pilda talantilor

Miercuri, Biserica ne indeamna la a medita asupra antinomiei dintre femeia pacatoasa si Iuda. Femeia pacatoasa s-a cait de pacatele ei si a uns cu Mir de mare pret picioarele Mantuitorului, stergandu-le apoi cu parul capului ei; in timp ce Iuda, prieten apropiat al Domnul Iisus a cazut, vanzandu-L carturarilor si fariseilor.

femeia pacatoasa iuda vanzatorul

Joi, la Denia de Miercuri seara, Biserica ne reactualizeaza evenimentele ce tin ce Cina cea de Taina (cea care a avut loc in ziua de Joi seara).

Cina cea de Taina

Domnul Iisus a trimis ucenicii sa mearga in Ierusalim, unde vor intalni un om cu un ulcior cu apa. Ucenicii au urmat pe omul recomandat de Domnul Iisus, care le-a pus la dispozitie un foisor, in care au pregatit o masa.
Joi seara, Domnul Iisus impreuna cu cei 12 Apostoli a mers pentru a lua ultima cina impreuna cu ei, inainte de Jertfa - Cina cea de Taina.
In timpul Cinei:
   - Domnul Iisus a instituit Taina Sfintei Impartasanii: A luat painea, a binecuvantat-o, a frant-o si a dat-o ucenicilor Sai, zicandu-le Luati, mancati, Acesta este Trupul Meu, care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Apoi, a luat paharul l-a binecuvantat si le-a dat ucenicilor Sai zicandu-le Beti dintru Acesta toti, Acesta este Sangele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor.
   - Domnul Iisus a spus ca Iuda (cel ce a intins mana cu el in blid) il va vinde. Dar, ceilalti nu au inteles, gandindu-se la cine stie ce vanzare, pentru ca Iuda era cel care purta punga cu bani a grupului de Apostoli. Iuda, insa, a plecat de la Cina si s-a dus la mai-marii preotilor, carturari si farisei, pentru al trada (vine) pe Domnul Iisus. El urma sa le spuna un loc ferit in care sa-L prinda pe Iisus si sa arate care din grup este Domnul.
   - Domnul Iisus a vorbit despre chinurile care urma sa Le sufere
   - Domnul Iisus i-a spus lui Petru, care sustinea ca el nu-L va parasi niciodata, ca de trei ori se va lepada de El inainte de a canta cocosul.

cina cea de taina cina cea de taina cina cea de taina

Rugaciunea din Gradina Ghetsimani

Dupa Cina cea de Taina, Domnul Iisus, impreuna cu Apostolii au iesit in Gradina Ghetsimani (Gradina cu maslini). Acolo, a luat pe 3 dintre Apostoli, pe Sf.Petru, Sf.Ioan si Iacov a lui Zevedeu, carora le-a spus sa privegheze si sa se roage. El mergand mai incolo, a inceput sa se roage: Doamne, de este cu putiinta, treaca de la Mine paharul Acesta, insa nu cum Eu voiesc, ci faca-se voia Ta. Acest lucru ne arata ca Domnul Iisus, Dumnezeu, era si Om, pentru ca se temea in fata patimilor ce aveau sa urmeze (paharul acesta), dar in acelasi timp, vointa divina era cea care trebuia sa ia decizia. De trei ori s-a rugat Domnul Iisus si de fiecare data cand s-a intors la cei trei pe care ii luase cu El, de fiecare data i-a gasit dormind ... era Joi noaptea, destul de tarziu. A treia oara cand S-a rugat, lacrimile i s-au prefacut in sange. La sfarsit, a trezit pe Apostoli si a plecat spre iesirea din Gradina Ghetsimani.

rugaciunea gradina ghetsimani gradina ghetsimani gradina ghetsimani

Prinderea si judecata Domnului

La iesierea din Gradina Ghetsimani, grupul de Apostoli ai Domnului Iisus a fost intampinat de Iuda, mai-marii preotilor ( >preoti iudei, carturari, farisei, (secte iudaice), soldati si popor. Iuda s-a dus la Domnul Iisus si l-a sarutat. Era un semn, prin care le arata celorlalti care din grup era Domnul Iisus. Iisus insa, stiind acest lucru, i-a spus lui Iuda: Cu o sarutare vinzi tu pe Fiul Omului?. In acest timp insa, soldatii l-au prins pe Domnul. Apostolii, desi aveau doar doua sabii, au incercat sa-L apere. Petru, cel mai impulsiv dintre Apostoli, a lovit, taind urechea unui slujitor pe nume Malhus. Toti, insa, au fost opriti de Iisus, care le-a cerut sa bage inapoi sabiile in teaca, motivand ca toti cei care scot sabia, de sabie vor pieri. Legat, Domnul Iisus a fost luat si dus spre a fi judecat, in timp ce toti prietenii Lui, Apostolii au fugit. Numai Petru l-a urmat, de departe.

prindere gradina ghetsimani iuda gradina ghetsimani vinderea de catre iuda

Dupa prindere, in toiul noptii de Joi, Domnul Iisus a fost dus la arhiereul Anna, socrul lui Caiafa. Era normal sa-l fi dus la arhiereu, mai intai pentru judecata. Arhiereul prezida Sinedriul, instanta suprema de judecata a divergentelor dintre iudei, mai ales problemele religioase. Sentinta Sinedriului, insa, putea fi aplicata numai in Iudeea (de accea Iisus si-a asumat un risc mare cand a venit in aceasta provincie) si constituia o judecata religioasa, ce nu permitea insa omorarea condamnatului si aveau nevoie de confirmarea sentintei lor de catre instanta politica - cea a guvernatorului roman Pilat din Pont. In Sinedriu urmau sa fie formulate capetele de acuzare, ce urmau sa fie prezentate guvernatorului roman Pilat.
Judecata sinedriului:
    - La inceput a fost dus in fata lui Anna, socrul lui Caiafa - arhiereu atunci. Era prea complicata problematica, asa ca a fost preferat un fost arhiereu cu experienti, cu influenta deosebita si capetenie a carturarilor si fariseilor (Anna). Nu ne este prezentat interogatoriu lui Anna, deoarece, probabil acesta nu a vrut decat sa-l vada arestat si sa de vreu sfat ulterior in Sinedriu.
    - Au existat probabil 2 sedinte ale Sinderiului, prezidat de Caiafa. Una care sa-L condamne pe Iisus si una, pur formala, pentru a confirma sentinta si predarea catre Pilat.
Multi martori au fost adusi pentru a aduna cat mai multe acuzatii, dorind neaparat sa-L condamne, dar nu stiau pentru ce. Au venit, apoi, 2 martori care au spus ca Iisus va darama Templu si in 3 zile il va recladi. Spusese asa ceva Iisus (Ioan 2,19), dar era o formulare metaforica, Templul fiind chiar Trupul Sau, ce va invia peste 3 zile.
Dupa ce initial a tacut, deoarece oricum, arhiereul nu va primi niciodata invatura Sa, apoi a inceput sa raspunda prin intrebari: "Eu am invatat totdeauna in sinagoga si in templu, unde se aduna toti iudeii si nimic nu am vorbit in ascuns. De ce Ma intrebi pe Mine? intreaba pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iata acestia stiu ce am spus Eu" (Ioan 18, 20-21). Acest lucru atrage mania celorlalti, primind chiar o palma pentru raspunsurile Sale, desi nemotivata.
Vazand ca nu reusesc aproape nimic cu martori si interogatorii ocolitoare, urmeaza momentul solemn (cand si arhiereul se ridica), cu intrebarea directa: "Te jur pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui noua de esti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu" (Matei 26, 63). Inevitabil Domnul Iisus raspunde afimativ, fapt ce atrage gestul teatral al arhiereului, care-si sfasie hainele, considerand raspunsul o blasfemie si trebuie condamnat la moarte pentru asa ceva.
Domnul Iisus recunoscuse Mesianitate Sa, trimisul lui Dumnezeu (pe care iudeii nu voiau sa o primeasca, pentru ca ei voiau un Mesia autoritar, razbunator, organizator al unei revolte impotriva romanilor) si faptul ca este Fiul Lui Dumnezeu.
Concluzie: Sinediul il condamna pe Domnul Iisus la moarte, pentru ca S-a numit Fiul lui Dumnezeu.
In timp ce Iisus se afla la judecata in fata Sinedriului, in curtea arhiereului, profitand ca el cunostea pe un slujitor, a intrat si Simon-Petru. Insa, a fost recunoscut repede de alti slujitori, dar Petru, in trei randuri s-a lepadat de Invatatorul lui, motivand ca nu-L cunoaste, nu a fost in Gradina Ghetsimani cu Acesta. Dupa a treia lepadare a cantat cocosul (era deja Vineri dimineata), iar Petru si-a adus aminte de profetia Domnului si iesind afara a "plans cu amar".
Iuda, dandu-si seama de greseala pe care o facu-se, a inapoiat mai-marilor preotilor cei 30 de arginti pe care-i primise pentru vinderea Domnului si deznadajduit s-a spanzurat. Cu banii inapoiati a fost cumparata Tarina Olarului, pentru ingroparea strainilor, caci nu au vrut sa-i puna in vistieria Templului, fiind "pret de sange".

judecata domnului de sinedriu sinedriul judecata domnului judecata sinedriului lepadarea lui petru lepadarea lui petru

Judecata lui Pilat:
In dimineata zilei de Vineri, 14 Nisan, Domnul Iisus a fost dus in Pretoriu, cu o estrada pardosita cu pietre (evr. Gabbatha), pentru a fi judecat de Pilat.
Acuzatiile de ordin religios, aduse initial, nu puteau constitui motive pentru romani de a condamna un om la moarte. De aceea, mai-marii preotilor iudei au schimbat acuzatia, motivand ca S-a numit "rege" (Luca 23, 2), ori cine se numeste rege este impotriva Cezarului (Imparatului roman) si deci trebuie condamnat. Alte acuzatii au fost cele de razvratire a poporului si cea prin care i se imputa ca a oprit pe oameni de a da dajdie (impozitul, taxa) Cezarului. Desi, Pilat si-a dat seama ca nu este vorba de o razvratire, totusi presiunea iudeilor era din ce in ce mai mare.
Mai mult sotia lui Pilat, i-a trimis acestuia un biletel, in care il ruga sa nu faca nimic Dreptului acestuia, adica lui Iisus, pentru ca mult a patimit in vis pentru El. Oricum, insa, Pilat nu gasea nici un motiv sa-l condamne la moarte. Totusi, vazand insistenta iudeilor, Pilat devine cuprins de lasitate. Mai incearca o solutie: Era obiceiul, ca de Pastile iudaic (comemorarea iesirii din Egipt) sa fie eliberat un detinut. A pus atunci in fata lor pe Baraba (un vinovat vestit) si pe Iisus, dar, instigat de mai-marii preotilor, carturari si farise, poporul striga eliberarea lui Baraba si rastignirea Domnului Iisus.
Temandu-se de o revolta, vazand tulburarea ce se face, Pilat se spala pe maini in fata multimii, marturisind ca nevinonat este pentru Sangele Dreptului Iisus si L-a dat spre a fi rastignit.
Concluzie: Judecata politica, condusa de Pilat confirma sentinta Sinedriului si-L condamna la moarte prin rastignire pe Iisus, pe motivul ca este impotriva romanilor (s-a numit rege).

judecata lui pilat pontiu pilat pilat din pont

Preoţia a fost instituită prin poruncă divină, de către Moise în cadrul tribului lui Levi. In timpul lui Iisus, Saducheii reprezentau clasa preotimii din vechiul Israel. Etimologic, ei purtau numele Marelui Preot din vremea lui David si Solomon - Sadoc. Conservatori, pentru ei singurele cărti canonice erau cele care formează Pentateuhul. Nu credeau în nemurirea sufletului, învierea trupurilor si nici în îngeri.
Cărturarii, grupare iudaica, au îndeplinit una dintre cele mai importante slujbe spirituale din Israel. Datoria lor era să multiplice prin copiere exemplarele scrierilor sfinte. Cu timpul ei au ajuns să cunoască extraordinar de bine „litera" Scripturii şi treceau în popor drept o clasă chemată să informeze şi să corecteze în probleme de învăţături Biblice. Luca îi numeşte: „învăţători ai Legii" (Luca 7:30). Orgoliul lor scolastic i-a pus repede în conflict cu Domnul Iisus, care deşi nu studiase în nici una din şcolile lor, îşi permitea să interpreteze Scriptura în faţa poporului într-un fel nou şi nemaiîntîlnit în „tradiţie".
Fariseii au fost o grupare politico-religioasă influentă în vremea Mântuitorului, activă între sec II î.Hr-I d.Hr (alături de saduchei), apărători ai credinţei strămoşeşti care consta în fidelitatea atât faţă de Legea lui Moise cuprinsă în Vechiul Testament cât şi faţă de tradiţia orală. Unii farisei s-au îndepărtat de spiritul drept al Legii devenind ipocriţi, formalişti, corupţi, nedrepţi (de la lăcomie, iubire de arginţi, furt şi escrocherie până la crimă), motiv pentru care au fost aspru mustraţi de Mântuitorul Iisus Hristos. Alţii, însă, au devenit susţinătorii lui Iisus (Simeon, Iosif din Arimateea, Nicodim) şi apoi partizanii noii comunităţi creştine (Iosif din Arimateea, Nicodim, rabinul Gamaliel, apostolul Pavel).
Sinedriul era o autoritate religioasă iudaica de temut, fiindcă în timpul dominației romane i s-au conferit puteri sporite, având libertatea să hotărască nu numai asupra litigiilor religioase, ci chiar și asupra unor drepturi civile. Sinedriul era constituit dintr-un număr de 71 de persoane, și anume marele preot, douăzeci și patru de „căpetenii preoțești", douăzeci și patru de „bătrâni", ca reprezentanți ai populației civile (numiți și „bătrânii norodului") și douăzeci și doi de „cărturari", experți cunoscători ai prevederilor civile și religioase ale Legii.

Drumul Crucii si Rastignirea

Domnul Iisus este dezbracat de hainele Sale si imbracat intr-o hlamida rosie, este biciuit, palmuit, este scuipat, soldatii isi bat joc de El zicandu-I: Prooroceste cine este cel ce Te-a lovit!. Pe cap i se pune o cununa de spini, apoi i se pune in spate Crucea masiva de lemn si este silit sa o duca spre Golgota, un loc in afara cetatii, drumul (Via Dolorosa) fiind de aproximativ 1 km. Hainele sale sunt impartite intre soldati, iar pentru ca avea camasa fara cusatura, au aruncat sorti pentru ea.
Pe calea spre Golgota:
    - Prima cadere sub povara Crucii;
    - Intalnirea cu Maica Sa;
    - Crucea este luata de Simon Cirineul, un om care se intorcea de la tarina;
    - Intalnirea Domnului cu Veronica, cu a carei mahrama este stearsa fata Domnului, ramanand imprimata pe ea chipul Domnului, plin de sange. Este prima icoana a Domnului Iisus;
    - A doua cadere a Domnului;
    - Intalnirea cu femeile mironosite, care se tanguiau;
    - A treia cadere, slabit de atatea chinuri;
    - Iisus este dezbracat de hlamida rosie si este pironit pe Cruce.
Deasupra Crucii este pusa, din ordinul lui Pilat, o inscriptie pe care scria: Iisus Nazarineanul, regele iudeilor, in ebraica, latina si greaca. Desi unii au contestat inscriptia, motivand ca trebuia scris ca El S-a numit asa, Pilat nu a vrut sa schimbe nimic.

drumul crucii, rastignirea drumul crucii, rastignirea drumul crucii, rastignirea drumul crucii, rastignirea drumul crucii, rastignirea drumul crucii, rastignirea

Domnul Iisus pe Cruce

Pe Cruce Domnul Iisus a fost asezat intre doi talhari. Ridicarea Crucii a fost pe la ceasul al III-lea din zi, adica Vineri, pe la ora 9 si a murit in jurul orei 3 dupa amiaza. Dupa ora 12, pana la ora 15, cerul s-a intunecat, iar la moartea Domnului pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, catapeteasma (perdeaua) Templului din Ierusalim s-a sfasiat in doua, de sus pana jos si multi morti au inviat si s-au aratat multora. Aceste intamplari au facut pe multi sa exclame, ca intr-adevar Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta. Dupa unii cercetatori, evenimentul Rastignirii Domnului ar fi avut loc prin luna aprilie, a anului 33, cand a fost si o eclipsa de soare. Toate acestea cercetari nu fac decat sa confirme acele evenimente, nici una necontrazicand scrierile biblice.
Cuvintele Domnului pe Cruce:
    - "Doamne iarta-le lor, ca nu stiu ce fac..." (Luca 23,24);
    - In timp ce talharul de-a stanga isi batea joc de Domnul, cerandu-i sa se coboare de pe Cruce, talharul de-a dreapta l-a certat, recunoscand ca ei isi merita soarta, dar Iisus patimeste fara nici o vina. Atunci, Domnul spune: "Adevarat zic tie, astazi vei fi cu Mine in Rai" (Luca 23,43). Domnul Iisus putea sa scape de chinurile Crucii, dar doar prin jertfa Sa, prin patima firii umane, putea sa rascumpere pacatul stramosesc a lui Adam si Eva si sa redea omului posibilitatea intrarii in Rai. Primul om, care a intrat in Rai, a fost talharul de-a dreapta Domnului;
    - Iisus a dat pe Maica Sa in gruja ucenicului Sau Ioan: "Femeie iata Fiul tau, Fiule iata Maica ta" (Ioan 19,26);
    - "Eli, Eli lama sabahtani" (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit) (Matei 27,48). Ca Om, Domnul Iisus, in durerile enorme ce le suferea, a strigat catre Tatal ceresc, dorind sa-I mai usureze chinurile. Cei ce au auzit acestea au crezut ca il striga pe Sf. Ilie;
    - "Mi-e sete..." (Ioan 19,28), fapt ce a facut pe soldatii care-L pazeau sa pune un burete inmuiat in fiere si otet intr-o trestie si sa-I umezeasca buzele. Era o actiune fireasca in astfel de cazuri, cand durerea era, intr-un fel, ameliorata mental prin gustul amar al fierii si cel al otetului;
    - "Tata, in mainile Tale, incredintez Duhul Meu..." (Luca 23,46);
    - "Savarsitu-s-a" (Ioan 19,30).
Momentul mortii este momentul izbavirii noastre. Portile iadului sunt sfaramate, adica puterea diavolului este invinsa. Omul se va putea bucura din nou de fericirea Raiului, pierduta odata cu pacatul protoparintilor nostri.
Biserica, in ziua de Joi seara, savarseste Denia celor 12 Evanghelii.

domnul iisus pe cruce crucificarea, rastignirea domnul iisus crucificat

Punerea in mormant

Facandu-se seara (Vineri seara) si pentru a nu ramane trupurile pe Cruce, pentru ca urma marea sarbatoare iudaica Pasha (Pastile - iesirea din Egipt), au trimis soldatii sa dea trupurile jos de pe Cruce. Venind, asadar, la cei doi talhari, le-a sfaramat fluierele de la picioare (oasele picioarelor), dar vazand ca Iisus deja murise, unul dintre soldati L-a impuns cu sulita in coaste, din care indata a iesit sange si apa (semn al mortii, sangele se separa de apa). Domnul Iisus a fost pregatit cu cele necesare (imbalsamari) si invelit intr-un giulgiu alb, apoi a fost pus intr-un mormant nou, sapat in stanca, a lui Iosif din Arimateea (Iosif era membru al Sanhedriului iudaic si ucenic secret al lui Iisus). La usa mormantului a fost pravalita o piatra mare.
Stiind de spusele Domnului ca a treia zi va invia, au fost trimisi la mormant soldati, ca sa-l pazeasca, sa nu vina ucenicii sa fure trupul si sa spuna ca a inviat.
Biserica, in seara de Vineri, savarseste Prohodului Domnului - slujba de inmormantare a Domnului Iisus.

punerea in mormant iosif din arimateea mormantul domnului iisus biserica sf mormant mormantul domnului

Invierea Domnului

In noaptea dinspre Sambata spre Duminica, o lumina puternica s-a facut la mormantul Domnului, soldatii cazand cu fata la pamant ca morti. Si Domnul a inviat din mormant, asa cum a fost proorocit.
Invierea Domnului este cel mai mare praznic al crestinismului, cand intrega suflare crestina canta "Hristos a inviat..."

invierea domnului

Aratarile de dupa Inviere

Pentru a demonstra realitatea invierii Sale si a-i incredinta pe Apostoli, Domnul Iisus se arata dupa Inviere:
1) Aratarea Domnului catre Maria Magdalena (Ioan XX, 11-18; Marcu XVI, 12, 13)
2) Aratarea catre femeile mironosite (Matei XXVIII, 9-10; Luca, XXIV, 10-11)
3) Catre Simon Petru (Luca XXIV, 34; Cf. I Cor. XV, 5)
4) La doi ucenici in drum spre Emaus (Luca XXIV, 13-35; Marcu, XVI, 12-13)
5) Apostolilor si unor ucenici la Ierusalim, in seara invierii (Ioan XX, 19-23; Luca XXIV, 36-43)
6) Apostolilor dupa opt zile, impreuna cu Toma, la Ierusalim (Ioan XX, 26-29)
7) La sapte Apostoli, in Galileea, la Marea Tiberiadei (Ioan XXI, 1-14)
8) La toti Apostolii pe un munte in Galileea (Matei XXVIII, 16-20)
9) Apostolilor in ziua inaltarii Domnului la cer (Luca XXIV, 44-53; Marcu XVI, 15-20)
Ca o completare putem adauga si alte trei aratari ale Mantuitorului semnalate de Sf. Ap. Pavel neenumerate in randurile anterioare :
1) Aratarea Domnului Hristos la mai mult de 500 de frati deodata, probabil tot in Galileea (I Cor. XV, 6)
2) Aratarea Domnului catre Iacov, fratele (ruda) Domnului in Galileea (I Cor. XV, 7).
3) Aratarea extraordinara catre Sf. Ap. Pavel (I Cor. XV, 8; Fapte IX, 1-9; XXII, 3-11; XXVI, 9-18)

maria magdalena femeile mironosite toma necredinciosul luca si cleopa drum emaus

Inaltarea Domnului

Dupa ce 40 de zile s-a aratat Apostolilor, ucenicilor si altor oameni, s-a urcat pe un munte impreuna cu Apostolii Sai. Acolo s-a ridicat spre ceruri, binecuvantandu-i, pana cand un nor l-a luat din fata lor.
Biserica numeste aceasta sarbatoare: Inaltarea Domnului sau Ispasul.

inaltarea domnului






Keyword
sf pasti    sfintele pasti    invierea domnului    pascha    sarbatoare    descriere eveniment    localizare    cronologie - cristis.ro     cristis.cris        
cristis.ro
All right reserved © Cristis   PHP Code, CSS Code, Design, Content: http://cristis.ro/. Conținutul prezentului site este exclusiv punctul de vedere al autorului, fără a implica nici o funcție, ocupație, instituție, companie, firmă.

Cristis



.