Străinătate-Alicante

Nu am în vedere țările vest-europene, dar fiindcă timpul petrecut în zonă este destul de mare, voi încerca să prezint câte ceva, mai ales pentru a sublinia anumite experiențe…

Din păcate, atunci când dorești să formezi un grup este foarte dificil, mai ales că numărul este foarte mare: 20, marea majoritate minori, pentru un singur om. Din păcate nu am obținut nici cel mai mic sprijin din Spania, de oriunde… nimic… cu toate rugămințile. Am sunat la MAE și răspunsul a fost clasic… vedeți pe net, am sunat la Poliția de Frontieră, același răspuns… nimic concret. Ok, m-am dumirit cu documentele, dar era vorba de condițiile Covid, care se schimbau de la o săptămână la alta…

Ca o concluzie, nimeni nu a vrut să ne ajute, toți ne dădeau link-uri care expirau pe 29, iar noi trebuia să plecăm pe 3 iulie, nu știu a cui a fost vina, dar autoritățile spaniole contactate au declarată că nici ei nu știu, atunci, ce să mai credem??? Era acceptabil poate pentru unii singuri, dau nu pentru 20 de persoane, care nu aveau în vedere să plătească nimic… căci se promisese totul asigurat…

OK, fără detalii plictisitoare am trecut frontiera… după o verificare de aproape 5 minute a fiecăruia din grup și fără incidente am ajuns în Spania. Atenție, minorii trebuie însoțiți de ambii părinți, de un părinte dar cu declarația notarială a celuilalt, ori de o terță persoană care să aibă cazier judiciar curat și declarațiile ambilor părinți, ori alte documente din care să rezulte că cel/cei care dau declarația sunt tutorii legali ai minorului. Nu se acceptă copii, doar originale sau copii legalizate. Același lucru se aplică și pentru părinții/tutorii care stau în străinătate, singura deosebire este că trebuie să fie traduse documentele în limba română… nimic mai complex. Trebuie să știți că un exemplar al acestor declarații se va opri la vamă, în cazul unor documente unice va trebui să aveți o copie sau vor face ei o copie.

Trei săptămâni pe Costa Blanca, parcă nu a fost destul, având în vedere și grupul deosebit de care am avut parte. Oriunde ai niște oameni care te înțeleg și pe care îi înțelegi, totul va fi ok și toți se vor simți bine.

Murcia – centrul vechi

Orașul Murcia, „capitala” regiunii cu același nume, ne-a impresionat prin străduțele foarte înguste din centrul vechi, dar foarte pitorești, cu toate acestea nu prea multe terase sau restaurante.

Catedrala din Murcia, construită pe locul vechii moschei Aljama, a cărei construcții începe de prin sec. al XIV-lea, dar refăcută sau renovată de mai multe ori, este o biserică catolică impresionantă, închinată Sfintei Maria. Clădirea este grandioasă, un turn cu vreo 20 de clopote care sună superb, al doilea ca întălțime din Spania, având aproape 100m înălțime, cu un altar mare central și ale multe mai mici de jur împrejur (vreo 23, ca să vă gândiți la mărimea ei). Scenele picturale sunt de o frumusețe rară, realiste; oricum toată arhitectura și pictura sunt un amestec de multe stiluri, depinzând de vremea în care au fost realizate. Nu am ales să intrăm în Muzeul catedralei, pentru că însăși ea, în acest moment, e un muzeu excepțional. În interior nu se fotografiază sau filmează, eu nu am știut, pentru că nicăieri nu scrie, dar trebuia să-mi dau seama… abia la sfârșit a venit cineva care m-a rugat să nu fotografiez.

Cazinoul din Murcia era să nu-l vedem, aflat pe o străduță îngustă, o clădire veche cu multe detalii arhitecturale, în rând cu celelalte. Pe calea Trapperia, foarte aproape de catedrală, impresionează prin detaliile arhitecturale ale fațadei, dar și interiorul plin de gust. Este locația unor evenimente „boierești”, datând încă din sec. XIX.

După o poză în centrul orașului, la fântâna arteziană având și pe fundal denumirea regiunii, nu prea am mai găsit nimic de vizitat, așa că după câteva ore, ne-am continuat drumul spre altă destinație.

Cartagena – orașul nou cartaginez

Frumos port la Marea Mediterană, Cartagena ne amintește de vremurile de demult ale superiorității romane. Vechea și renumita Cartagină era în nordul Africii, acum o suburbie a orașului Tunis, capitala Tunisiei. Întemeiat de fenicieni prin sec. VIII î.Hr. orașul a stârnit invidia romanilor pentru noua putere creată și a fost cucerit în urma războaielor punice, ultimul în sec. III î.Hr. În același secol, fenicianul cartaginez Hasdrubal („Cel Frumos”) ca un Făt-Frumos trece mediterana și ocupă așezarea iberică Mastia, înființând un nou oraș aici, sub numele de Qart Hadasht, adică orașul nou (sper că am scris corect…). Foarte bogată zona în argint și plumb, nu a scăpat nici această nouă locație de romani, la începutul sec. III d. Hr. fiind cucerită de generalul roman Scipius Africanul.

În portul sutelor de veliere, se poate vedea un submarin lângă muzeul naval. Poți sta să servești masa sau doar o gustare la restaurantele amplasate chiar lângă apă.

Portul Cartagenez este printre puținele naturale din lume, nu degeaba a fost căutat din vechi timpuri de navigatori. Un far vechi din sec. XVI, impunător este amplasat pe una dintre coline.

Ca elemente de arheologie, puteți să urcați spre Castelul Concepțiilor (Castilo de la Concepcion) și de acolo puteți vedea panorama orașului. La urcare sau coborâre, depinde pe unde o luați puteți urca cu liftul, dacă aveți 2 euro și nu vreți o apă sau puteți să urcați dealul pe jos, putând vedea priveliștea dimprejur și: Teatrul Roman, descoperit recent, în 1990 parcă, Amfiteatrul roman vechi, din sec. I d.Hr., dar este și unul nou. Dacă după terasa de panoramă a orașului, cea cu stâlpii în vârful cărora sunt semnele a celor mai mari religii ale lumii, vrei să mai urci câțiva metri, doar niște păuni dacă vezi, în rest mai dai 3/2 euro în plus pentru terasa principală și chiar, nu știu de ce? Poți vedea de pe acea terasă portul, în toată splendoarea sa, farul, muzeul naval și submarinul, amfiteatrul roman vechi și cel modern chiar lângă, teatrul roman înconjurat de clădiri moderne (de, a fost cam târziu descoperit întâmplător, așa că deja existau clădiri…) și deloc de neglijat panorama orașului.

Dacă urci prin partea stângă, cu spatele spre portul velierelor, ai posibilitatea să descoperi toate acestea. Mai întâi ai parte de o placă istorică cu ani de evenimente specifice zonei, restaurante și cafenele, locul de fotografiere al mireselor, iar imediat în dreapta începe urcarea spre Castillo de la Concepcion, singurul traseu, care cred că merită cu adevărat în Cartagena.

Alacant/Alicante – orașul dintre cetăți

Nu știu cum să-i zic să nu se supere unii, dacă spun Alacant se supără spaniolii, dar zic Alicante se supără catalanii, na și ei ei cu orgoliul provincial. Fain ar fi dacă s-ar supăra moldovenii dacă nu spui Botoșăni, ci Botoșani…

Alicante este în provincia cu același nume, dar în comunitatea autonomă Valenciana, cam de trei ori Piatra-Neamț, deși chiar nu pare, pentru că au densitatea mult mai mare a populației pe centru, în plus foarte mulți turiști.

Orașul poate fi definit simplu prin triunghiul dintre două castele: San Fernando și San Barbare și coasta Mediteranei (Playa de Postiguet, Playa San Juan și nu numai), în rest relieful foarte arid specific zonei, coline goale, aglomerație în afara siestei specifice de după amiază (orele 14-17).

Transportul în comun e destul de bine pus la punct, dar costă destul de mult: 1,45 euro/călătorie… 8,7 pentru 10 călătorii, 17,40 pentru 20, dar au valabilitate destul de mare. Oricum e mai scump decât în Athena, de exemplu.

Să nu vă gândiți la castele în înțelesul nostru și să vă așteptați să găsiți clădiri monumentale, pline de decorații, cu povești uimitoare ale camerelor. San Fernado sunt niște metereze, de sus având panorama unei părți a orașului și a țărmului mării. Pot fi văzut pe deal straturi de rocă din diferite perioade istorice, chiar de milenii. Castelul a fost construit pe Muntele Tossal (sau Delul San Fernado), în timpul războiului de independență (1813), ca un proiect militar de apărare: închisoare, în sprijinul edificiului de apărare San Barbara, însă a fost folosită abia după războiul civil din 1839, când trupele lui Franco au aruncat aici dușmanii politici.

O simplă plimbare, de la Mercado Plaza (Marketul Central) în jos spre Playa de Postiguet, poți vedea aproape toate monumentele turistice arhitecturale zonale.

Mercat Central (Marketul Central) este o clădire ca o casă de cultură, cu câteva ornamente de finețe arhitecturală și design, construită la începutul sec. XX la vechile ziduri ale cetății Alicante. Teatrul Mare/Principal, cu fațada „neoclasică”, datând de la mijlocul sec. XIX, e plin de afișe și reclame… nimic nu atrage și nu înțeleg de ce-l mai consideră obiectiv turistic.

Impresionante sunt cele două catedrale: Sf. Nicolae (din sec. XVII, renascentistă) și Sfânta Maria (chiar lângă mare, în spatele blocurilor). Din păcate nu am avut acces, pentru că tot timpul le-am găsit închise și nici la mesa catolică de Duminică nu am vrut să mergem.

Recomandat este turnul cu ceas al vechii Primării (Tower Hall). Este zona înconjurată de străduțe înguste, cu zeci de restaurante și cafenele. Un fel de centru vechi bucureștean, între cele două biserici. Primăria de secol XVIII se remarcă prin fațada plină de basoreliefuri, coloane și mai ales cele două turnuri.

Castelul Santa Barbara, foarte aproape de plaja Postiguet, este principala atracție turistică a zonei. Se înalță la 166 m altitudine, prin La Torreta, construită încă din sec. XIV. În timp tot a fost renovat și îmbunătățit: din sec. XVI: Salón Felipe II, Clădirea de Gardă (Cuerpo de Guardia) cu Patio de Armas și bastionul Baluarte de la Reina; din sec. XVIII: incinta inferioară, cu Revellín del Bon Repós. Pot să recomand intrare din Parc de l-Ereta și coborâre pe Playa Postiguet pe Monte Benacantil (1,3 km).

Altea – o altă stațiune de pe Costa Blanca

Altea este o stațiune ce se susține din turism…

Este a doua oară când vizitez Spania, prima dată în zona Barcelona-Madrid, dar concluziile rămân aceleași. Drumuri foarte bune, autostrăzi rămase la nivel de drum european, destul de multe puncte de plată, inclusiv pe aceste drumuri care, în teorie, nu au facilitățile de autostradă; transport feroviar, nu știu, dar cred că destul de scump: 66 euro/400 km cu Renfe?; nordul agricol și mai dezvoltat pare, sudul foarte arid, dar cu destule plantații de citrice; dacă în Madrid am reușit să iau curentul la un hotel cu un încărcător defect, aici, în Alicante, am reușit să conving pe unii că mai vin și oameni normali, cu pretenții de europeni și nu doar cei din „paradele lor” nesfârșite și trebuie să ne trateze ca atare; că că facem diferența dintre un obiectiv turistic autentic și unul artificial creat (vezi liftul din Murcia, terasa din Castillo del Conception – Cartagena etc.).

Plajele din Alicante

Fiind o zonă de plajă, sunt faine Playa del Postiguet – foarte aglomerată, cu f.f. puțin alge (și dacă aveți noroc fără să se ridice nisipul și să devină o apă neagră),  El Campello – super faină pentru copii, cred că sunt mult peste 50 de m. adâncime de un metru, un metru și jumătate, dar după… cam deodată se duce la peste 2 metri. Cred că este locația pe care o recomand, nu o găsiți pe hartă, pentru că este între El Campello și San Juan (o altă plajă aglomerată), dar puteți ajunge ușor cu tramvaiul 3 (dacă luați linia 1, ajungeți ca noi la El Campello și trebuie să luați din nou 3 ca să vă întoarceți). Am fost în Venta Lanuza, Muchavista, Carrabiners … pe care le recomand pentru copii, sunt super faine, libere, chiar nu știu dacă ați putea dori ceva mai mult, poate niște restaurante, sunt, nu multe, dar sunteți cu copii și trebuie să aveți grijă de ei. San Juan e cam de tineri și diverse vârste, Postiguet e cam diverse… cam asta am văzut.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *