Străinătate-Turcia

La prima vedere, Turcia nefiind țară a UE, este una mai asiatică și… orice ar crede unii, Turcia are cel mai modern și mai mare aeroport din Europa, o infrastructură rutieră de invidiat de multe state europene, transport urban impecabil în orașele vizitate, ospitalitate hoteliere rar întâlnită și oferă vizitatorului confort și siguranță, chiar dacă nu știu de ce…

Ankara, capitala Turciei este un oraș destul de mic pentru o capitală, dar plin de măsuri de securitate. Nu poți să intri în nici o instituție, fără să ai însoțitori din securitate, iar în orice clădire publică, chiar și stație de mijloc de transport ai detectoare de metale și porți de siguranță.

Nu am văzut nicăieri atâtea controale și atâta preocupare pentru siguranță, Ankara este un oraș militarizat, chiar dacă, poate, e prea dur termenul. De aceea, nu te-ași sfătui să fii neglijent cu regulile de trecere, căci filtrul este unul pe care eu nu l-am mai văzut nicăieri în Europa.

Traficul este unul… care să te sfătuiască să lași mașina acasă și să mergi cu orice, numai să nu conduci. Fiind în taxi, m-am rugat să nu facă ăla vreun accident, că mi s-a părut un haos total, ca și în Istambul… intră în fața ta în câțiva metri și dacă nu ai instinct să frânezi… Așa intră toți, deci nu poți să te iei de unul sau de altul. Nu mă interesa mașina lui, dar eram obosit și voiam să ajung la hotel, iar cruce nu puteam să fac (nici nu te sfătuiesc!), că țin mult la ritualul lor și ar fi fost un gest prostesc.

Sincer, Ankara m-a impresionat doar prin „măreția” clădirii Ambasadei Americane, iar, în rest, din păcate sunt sătul de Ataturk. Este oriunde privești, orice muzeu, orice piață publică, cred… e doar el… ATATURK…

Chiar în centrul orașului, păzit de mii de polițiști cu camere de supraveghere la gât, ca niște medalii, înarmați până-n dinți, se află Mausoleul lui Ataturk. Un complex de clădiri enorm, cu o piață mare în mijloc. Clădirea mausoleului are mormântul fostului conducător turc, iar de pe laterala opusă se poate vedea priveliștea superbă a orașului. Totul este gratis, dar ești păzit strașnic. În muzeu, mai că te pierzi cât de mare e și poți vedea scene de război reproduse cu un realism care ar speria orice persoană mai sensibilă sau copil. Însă, cred că așa se formează spiritul patriotic, de aceea se pune atâta accent pe personalitatea lui Ataturk, pe valorile și jerfa soldaților ce au dus la Noua Turcie. Spectaculoasă este schimbarea gărzii, nu așa teatrală parcă, ca cea din Athena, dar interesantă. Garda se schimbă o dată la 2 ore, dar merită văzută, că spațiul este imens și oricum stai peste 2 ore.

Nu departe este imensa moschee Kocatepe. Am stat un pic la un altar acolo, în imensa clădire, după care toți îmi dădeau mâna și ziceau ceva de Alah. Am dat și eu, am zis „Alah cu voi!”, că nu știam ce să zic, după care am ieșit în imensa curte, unde era un fel de expoziție. Am greșit când am decis să merg la baia moscheii. Era imensă, cu niște chestii de spălat pe picioare, dar era o mizerie și mirosea îngrozitor. Din ce am văzut, este o clădire relativ nouă (nu are valoare istorică), dar minaretele se ridică cred, la aproape 100 m… sunt imense.

Am avut ocazia să intrăm și într-o clădire guvernamentală, o sală secundară de ședințe. Tot timpul a stat cineva lângă noi și ne-a păzit, dar nu ne-am simțit aiurea, ci eram și noi „vedete”, cu bodyguarzii alături. Oriunde mergi ești scanat, ești urmărit video, sute de polițiști bine înarmați în orice loc privești, asta e Ankara.

Istambul, o istorie, o civilizație de mii de ani, un punct strategic de o imensă importanță, n-ai cum să scrii în câteva fraze decât 1% și nu poți să vizitezi mai nimic într-o săptămână. Totuși,

Istambul frapează prin vânzătorii la tot pasul. Parcă toți de pe stradă vor să vândă ceva. Este un oraș nu aglomerat, super-aglomerat, cu un trafic infernal, cam cu cea mai mare densitate de oameni pe metru pătrat dintre toate orașele văzute.

Aeroportul este cred, cel mai mare din Europa. Chiar dacă sunt condiții mai dificile de aterizare, fiind foarte aproape de mare și implicit cu vânt mai puternic, rămâne un colos destinat impresionării oricărui turist. Când am văzut pe un indicator că până la o anumită poartă sunt 35 de minute de mers?!?!? am zis că glumesc, dar au avut dreptate. Aici trebuie să gestionezi foarte bine timpul, dacă nu vrei să pierzi zborul. Totuși, dăcă urmărești indicatoarele și nu stai prea mult pentru poze prin aeroport (au și niște chestii ca să-ți iei amintiri foto), pe benzile de transport, scări rulante etc. te descurci repede. Nu știu care sunt condițiile să te urci într-o mașinuță electrică de transport (nu d aia ca în parcurile pentru copii, ci cu un șofer care te duce prin aeroport, cu vreo 6-10 locuri parcă…). Internetul în aeroport este gratuit, dar are timp limitat. Poți să-ți iei de la automate, pe baza documentelor de călătorie.

Turkish Airlines este o companie care are o flotă destul de nouă și foarte mare, concurând cu succes orice companie aeriană din lume… este imensă și cu servicii super… Am avut o experiență cu ei când s-a anulat un zbor spre Skopie și ne-au oferit cazare, iar dacă am refuzat-o și am cerut alt zbor cât mai repede, ne-au oferit un ticket de masă, la orice lanț mare de fast-food din aeroport. În aeronavă am servit un menu destul de consistent (la orice masă), la amiază și seara dacă eram în zbor avea și un vin bun sau o bere.

Prima experiență în Istambul a fost chiar în autobuzul de transfer aeroport. Aveam niște informații proaste că e metrou, tramvai sau așa ceva, dar nu (este pe net M1, dar eu nu am dat de ea, dar nici n-am căutat prea mult că am găsit bus). E un simplu autobuz, care pleacă dintr-o chestie de tranzit pe sub clădire (un fel de tunel de circulație) cu un zgomot infernal. Nu știu de unde se poate lua bilet, eu am plătit direct, cu cardul de debit, în autobuz și totul a fost ok (fără comisioane). În oraș, am decis, să luăm metroul sau un tren ceva, însă cardul meu dispăruse din buzunar… cu greu am reușit ca banca să-l blocheze, căci voiau să vb direct și eu nu-mi activasem roomingul, puteam doar prin intermediari din țară sau Internet, ceea ce normal nu puteau să o ia de bună. Până la urmă au acceptat și mi-au trimis mai multe mesaje ca să sun dacă nu este decizia mea și-mi vor redeschide contul (le-am văzut în țară când m-am întors…) Tot răul spre bine, avea și bani cash, așa că nu a fost o problemă prea mare (sfat: nu uitați să aveți și bani cach, nu vă bazați doar pe carduri oriunde în lume…)

Pentru transport este Marmaray… un tren care traversează tot orașul, pe malul mării și pe sub Bosfor. Dacă vrei alt mijloc, poți să mergi cu tramvaiul și feribot-ul cu același ticket, adică sunt identice ca preț și merită și o plimbare pe Bosfor cu feribotul la un preț foarte foarte mic.

Prima oară, după ce am hoinărit aproape o zi prin piețe și bazaruri din peninsuliția cu Eminonu, am căutat Catedrala Sfânta Sofia, pe care însă, am găsit-o închisă. Am trecut printr-un parc (Gulhane), unde și pe folosirea unei toalete murdare am plătit vreo 2-3 euro, că nu aveam lire mărunte. Apoi, pe o străduță un urcare am ajuns la simbolul Căderii Constantinopolului (1453) – măreața catedrală. Vis-a-vis, că dacă tot a devenit muzeu, s-a ridicat celebra Moschee Albastră, printre cele mai mari din Turcia… imensă. Mai erau multe prin zonă, dar era deja seară și chiar s-a făcut noapte când am trecut strâmtoarea, ne-am întâlnit cu restul grupului tot într-un bazar. Și dacă e să mai adaug o experiență cu toalete, am servit acolo ceva ceai cu nu știu ce, iar la baie era imposibil să intri de mizerie (diferență enormă față de curățenia din aeroport).

Nu se pot servi băuturi alcoolice la baruri, mai ales bere, decât foarte rar (sunt și din astea, dar scumpe). În schimb, găsești orice fel de băutură în magazine, să o bei acasă… e fain și asta, au rezolvat cumva interdicția de a consuma alcool. Departe ideea că turcii-musulmani nu consumă alcool, eu câți turci am cunoscut nu s-au culcat în nici o seară treji, unii chiar nu au reușit să ajungă în cameră de beți, deci… e tradiție și la ei…

Ceea ce nu am reușit în zonă să vizitez a fost Palatul Topkapî, dar am văzut alte multe moschei, pe care nu merită să le mai enumăr.

Am stat tocmai în partea opusă a orașului, zona Maltepe, aproape de al II-lea aeroport din Istambul, dar restul călătoriilor prin oraș au fost în legătură cu altele și nu turistice.

Modul de viață în Istambul este aglomerație, claxoane, un fel de haos în trafic (nu mai există mi-a tăiat unul fața, toți fac la fel), vând orice în orice loc. Nu te bucura de prețuri la aur excelente, sunt cele de oriunde, ba poți să mai iei și țeapă dacă vei cumpăra din bazar. Ei, cei ce trăiesc în Turcia, te sfătuiesc să cumperi din magazine specializate, pe care le găsești la tot pasul. Bineînțeles că aurul este cel turcesc, de 14 carate, ălă cu care se laudă unii că sunt plini de aur la noi și găsești și ghiuluri și lănțișoare suflate cu aur, în cazul în care vrei să impresionezi.

Turcia este o țară din estul Europei, care nu face parte din UE, dar care se dezvoltă pe zi ce trece tot mai mult, în ciuda problemelor care le are cu imigranții și conflictele din S-E. Turcia este o țară musulmană, la orice pas găsești moschei, unele imense, altele de cartier, bărbați cu 2-3 femei (poate au mai multe acasă), dar și fete tinere care au renunțat la vălul islamic.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *