Aștept pe Moș Nicolae

În fiecare ajun de 6 decembrie, Moș Nicolae aduce bucurii în fiecare familie, la fiecare copil, fie el mic sau mai mare.

Abia aștept să vină Moșul și să văd ce-mi pune și mie în ghetuțe… nu le-am scos afară că risc să mi le fure cățelul, dar sunt cu siguranță lângă ușă. Trebuie să caut un număr mai mic, că am mai pățit, în anii trecuți, să plec la serviciu cu bombonele în vârful bocancilor, neobservându-le acolo.

Sfântul Nicolae este bunătatea și strictețea. El e singurul sfânt a cărui daruri sunt condiționate de faptele noastre.

Este un sfânt al poporului, numele fiind-i semn divin în acest sens: gr. niki (νίκη) = victorie, laos (λαός) = oameni/popor.

Sfântul Nicolae s-a născut și a copilărit în Patara, pe malul Mării Mediterane (sf. sec. III), aproape de extremitatea sud-vestică a Asiei Mici – un port foarte important pentru tranzitul de mărfuri Asia-Mică – Alexandria (Egipt), dar și Constantinopol. Porturile nu erau locuri tocmai liniștite sau plăcute. Locuri dubioase, afaceri murdare, oameni pe care nu-i interesa să respecte legea, violență, cămătărie, jafuri, crime, violuri, cam asta însemnau zonele portuare, și bineînțeles banii de pe tranzacții, adică o bună ocazie de a câștiga.

De tânăr, Nicolae rămâne orfan, cu o avere considerabilă, crescut de unchiul său, episcop al cetății, un pretendent la căsătoria cu cele mai frumoase și influente fete din zonă. 

Tănărul, însă, nu era prea interesat de viața mondenă a zonei, ba se pare că una dintre fetele unui armator îl atrăgea forte mult (Maria, se pare că se numea). Tatăl fetei a făcut niște afaceri cu alți armatori, în vreo trei rânduri rămânând dator acestora. Cum nu avea cu ce plăti, singura și una dintre obișnuitele soluții în vremea aceea, era să-i dea marinarului căruia îi era dator fiica virgină. De trei ori tânărul Nicolae, care ținea foarte mult la fetele respective, mai ales la cea mai mică, îi aruncă pe fereastră câte o pungă de bani, ca să-și plătească datoria. Atunci, acolo, casele nu aveau la ferestre nimic, în cele mai bune cazuri câte o piele de animal atârnată. În seara când aruncă ultima pungă de bani, Nicolae este zărit din cauza luminii lunii, nepaiputând aștepta să vină o noapte fără lună plină sau luna să fie în nori. Prin acest gest, Nicolae a salvat fetele, dar a și pierdut averea sa.

 Plecând în Mira, din provincia Lichia, la vreo de km. mai înspre nord, tot pe malul vestic al Asiei Mici, Nicolae ajunge episcop acolo. Drumul lui Nicolae a fost anevoios, el neștiind nici că, între timp, o rudă a sa, episcop de Mira murise și acolo se căuta episcop. Era foarte greu de decis în acea vreme să fie ales cel mai bun conducător religios, nu erau teste grilă pentru aceasta, nu erau interviuri, în adunări se favorizau unii sau alții, cei mai potriviți refuzând de teama persecuțiilor. Așa că, decizia sinodului din Mira a fost de a pune mitropolit pe primul care va intra în biserica din oraș, într-o anumită dimineață. Tocmai în acea dimineață ajunsese la ușa catedralei din Mira și tânărul Nicolae și adormise pe scări, rezemat de ușă. Când a fost deschisă ușa, Nicolae a căzut înăuntru, fiind primul intrat în acea dimineață în biserică, devenind astfel, episcop.

Despre Sfântul Nicolae se spune că a adus grâu de la armatorii din Patara, într-o vreme de foamete, pentru cetatea sa. Corăbierii nici nu voiau să audă să dea din grâu, pentru că la destinația din Constantinopol urma să fie uciși dacă lipsea din încărcătură. Văzând și minunându-se că de trei ori au încercat să iasă din port și furtuna nu i-a lăsat, ba era din ce în ce mai mare, aproape să le răstoarne corăbiile, au renunțat. Din fericire, la destinație, corăbierii aveau mai mult grâu decât cel cântărit în Alexandria, iar Sfântul Nicolae, din butoiul imens din care tot lua și împărțea săracilor, nu reușea să facă să scadă cantitatea, aceasta permanent înmulțindu-se.

Sfântul Nicolae, un învățat al vremii, a participat și la prima adunare majoră a întregii Biserici creștine: Sinodul I Ecumenic din Niceea,  313. Acolo, se pare că el (sau alte surse vorbesc de Sf. Spiridon), ar fi avut un „dialog” destul de neplăcut cu ereticul Arie din Alexandria, cel ce promova inferioritatea Fiului lui Dumnezeu în fața Tatălui, nesocotind Sfânta Treime – arianismul.

Sfântul Nicolae este chipul dascălului de altădată, dar și celui modern: iubirea de copii, respectul față de aceștia, învățătura dobândită, curățenia sufletească, filantropia, seriozitatea, preocuparea pentru binele tuturor.

Sfinte Nicolae, ajută-ne și pe noi, să avem măcar o fărâmă din bunătatea ta.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *